- În şapte paşi -

Preambul: Această încercare de analiză a fost destinată dezbaterii interne din Universitate. De aceea am şi propus-o colegilor mei prin reţeaua uaic. Din păcate, m-am trezit foarte repede cu atacuri la persoană în locul dezbaterii argumentate, chiar de la cel mai înalt nivel al conducerii care, deşi nu a citit textul, confundând instituţia cu propria persoană, a aplicat imediat remanentul principiu comunist "Cine nu e cu noi e împotriva noastră". Am înţeles astfel că nu sunt loial. Vin şi întreb: Cine e mai loial Universităţii, cel care a administrat-o astfel încât a creat un deficit bugetar uriaş, sau cel care încearcă să identifice nişte cauze şi nişte soluţii de ieşire din impas. Am înţeles că trebuie să-mi fie ruşine că am doctoranzi (no comment) etc. Ca urmare, am decis să fac publică analiza, pentru ca fiecare să poată aprecia dacă am dreptate sau greşesc şi mai ales ce anume trebuie îndreptat pentru a nu se intra într-un carusel periculos. Când renunţi la principii pentru bani, pierzi şi banii şi principiile

Presa titrează pe prima pagină: "Universitatea în colaps?", preluând diverse luări critice de poziţie, demisii etc, iar reprezentanţii Universităţii neagă cu jumătate de gură, recunoscând doar o "stare critică". În interior, tot mai mulţi vorbesc, învingându-şi frica. Care este adevărul? Adevărul este că Universitatea a avut bani, mulţi bani, iar acum are datorii şi deficite, multe. Întrebarea logică este: unde au dispărut banii? Să încercăm să răspundem, potrivit informaţiilor pe care le avem şi cu cea mai bună credinţă, în interesul comunităţii noastre academice.

Problemele Universităţii au început să apară încă de la sfârşitul mandatului fostului rector. Deşi economist, acesta nu ştia, se pare, că e bine, în actul managerial, să iei măsuri anticiclice, adică atunci când lucrurile merg bine şi banii se adună