Cred că a recunoaşte adevăratele valori, faţă de care să ne raportăm, este esenţial în România de astăzi. Este valabil în orice domeniu: şi în muzica clasică, şi acum am ales să vă vorbesc despre excelenţa pe care am descoperit-o ascultând un tânăr de doar 18 ani.
Excelenţa la 18 ani
Scepticii ştiu că s-ar uita la mine şi ar încrunta o sprânceană: Excelenţa la 18 ani? Da, există. Şi este la doar ...un disc depărtare de noi.
Vineri, 19 aprilie, casa Deutsche Grammophon lansează un nou CD al pianistului canadian de origine poloneză Jan Lisiecki. Are doar 18 ani, însă are un contract de înregistrare cu celebra casă germană de discuri încă din 2011. În 2012 i-a apărut primul disc la această casă, însă paradoxal, nu era primul lui album lansat vreodată: la 15 ani înregistrase alături de un ansamblu polonez concertele de Chopin şi primise un premiu Diapason.
Acum, noul său disc cuprinde integrala studiilor pentru pian de Frederic Chopin – 24 de studii reprezentând unele dintre cele mai dificile lucrări din întreaga literatură pentru pian din istoria muzicii.
Nu vă ascund că aproape mi-au dat lacrimile când am ascultat acest disc - şi nu sunt o plângăciosă. Ca fostă pianistă şi eu am cântat parte dintre studiile lui Chopin (oricare elev de la un liceu de muzică o face) deci cunosc aceste partituri chiar foarte bine. Ca şi realizator de radio, le-am ascultat de multe ori în interpretări diferite. Însă niciodată nu m-a emoţionat până acum atât de mult un pianist cântând studiile lui Chopin.
De ce?
Pentru că transformă aceste studii pentru pian într-un studiu al stărilor emoţionale umane. Nu mai avem doar arpegii, octave sau şaisprezecimi – sub degetele lui Jan Lisiecki uiţi că asculţi lucrări de o extremă dificultate tehnică şi păşeşti pe un teritoriu al emoţiilor, al poveştilor despre romantism, dragoste, patriotism şi devenire – pov
