„Ce este norocul? Dar ghinionul? Toate reuşitele noastre le legăm în mod incontestabil de noroc, iar orice eşec îl asociem cu ghinionul. Dar oare întotdeauna norocul are doar valenţe pozitive, iar neşansa sau ghinionul reprezintă mereu latura negativă?

În natură avem multe exemple ce le putem lega de acest subiect. Bunăoară mecanismul de producere a diamantelor şi elementul esenţial în acest proces: presiunea. Presiunea uriaşă aplicată carbonului. În funcţie de acest element, produsul final este diamantul sau cărbunele. Deci crearea diamantul este esenţial legată de presiune! Nu putem extrapola acest lucru şi în formarea caracterului oamenilor? Pentru formarea unor spirite pure, rafinate, precum diamantul, nu este nevoie de o mare presiune? Şi această presiune nu este mai legată să spunem de ghinion sau neşansă decât de noroc?”

Se numeşte Victor Cauni, omul căruia îi aparţin aceste gânduri. Nu este filozof, ci doctor. Un doctor căruia îi place să trăiască sub presiune. Sub presiunea întrebărilor ce-i dau târcoale tot timpul, dar mai cu seamă sub cea a ambiţiei de a căuta răspunsurile singur. Astfel au luat naştere fel de fel invenţii care s-au întors cu fel de fel de medalii, inclusiv de aur, de la saloanele internaţionale la care au participat. În cea mai mare parte a timpului de care dispune, doctorul Cauni este chirurg şi şef al secţiei de urologie a spitalului bucureştean Colentina. Cu alte cuvinte, ştie destule despre ce înseamnă omul pe dinăuntru şi cam ce greutate are în viaţa acestuia suferinţa.

Cert este că Dumnezeu are grijă să-l răsplătească, îndestulându-l nu cu noroc, ci cu ghinionul de nu fi mulţumit niciodată de ceea ce face.

Şi mai ştie ceva: că uneori mâna chirurgului n-ar putea face nimic fără ajutorul mâinii lui Dumnezeu. Vorbeşte cu deosebită smerenie despre lucrul acesta, nu cu altcineva, ci cu albul hârtiei pe care îşi aş