CORESPONDENŢĂ DIN LONDRA Mii de englezi şi-au luat la revedere de la Margaret Thatcher, prima femeie premier a Marii Britanii. Unii cu admiraţie şi respect, alţii cu afişe mai puţin flatante.
"Mă aşteptam să fie mai multă lume, dar, adevărul e că nu prea a fost iubită de oameni. Deşi a făcut mult bine tării."
Asta imi mărturiseşte, cu un pic de regret în glas, doamna de lângă mine, cu care am intrat în vorbă din întâmplare, prezente amândouă, alături de mii de alţi oameni, la funeraliile ”Doamnei de Fier”.
Şi, de ce să nu recunosc, mă aşteptam şi eu ca mulţimea să fie mai numeroasă. Foarte mulţi dintre cei prezenţi sunt turişti curioşi. Curioasă am fost şi eu deci m-am pornit dis de dimineaţă spre Palatul Westminster, dacă tot m-a prins istoria la Londra.
E încă devreme, aşa că nu e foarte multă lume. Şi nici nu va fi pentru că cei mai mulţi au mers direct la Catedrala St Paul. La Parlament sunt mai mulţi poliţişti si jurnalişti decât admiratori. Cortegiul iese în linişte din biserică, dispare rapid şi odată cu el şi oamenii care au venit să îşi exprime respectul şi suportul.
La St Paul mulţimea e ceva mai numeroasă. Cu greu reuşesc să ajung în faţa catedralei, e dificil să zăreşti ceva peste capete, camere şi telefoane. Fiecare s-a grăbit să prindă loc cât mai în faţă, spre intrarea in biserică, sau măcar lângă gardurile de ordine.
"E pierdere de vreme, mai bine mă uitam la televizor." Are dreptate domnul elegant ce părea a fi în pauza de masă, însă, imediat ce sicriul intră în biserică, drumul printre admiratori, curioşi şi protestatari pare ceva mai accesibil.
"Thatcher a fost începutul sfârşitului"
"Şi care e mă rog moştenirea ei?" "A fost o femeie extraordinară!" "Thatcher a fost începutul sfârşitului". Şi atunci de ce aţi venit, îl întreabă reporterul. "Lucrez în zonă, eram pe aici." "Dacă nu era ea, Marea Britan
