Conform statisticilor FMI, Qatar este ţara cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor din lume la ora actuală. Peste Luxembourg sau Singapore şi mult peste Norvegia sau Elveţia.
Dacă ne întoarcem în 1940, cum era Qatarul pe atunci? Trăiam aprox. 11.000 de oameni aici. Nu aveam apă. Nu aveam energie, nici petrol, nici maşini, niciunul din aceste lucruri. Majoritatea oamenilor care trăiau aici fie locuiau în sate de pescari, la marginea mării, sau erau nomazi, care migrau din loc în loc încercând să găsească apă. Nimic din splendoarea de azi. Nici urmă de oraşe cum se văd astăzi ca Doha, Dubai, Abu Dhabi, Kuweit sau Riyadh. Nu pentru că oraşele nu se puteau dezvolta. Nu existau resursele pentru a le dezvolta. Vedeți că speranţa de viaţă era de asemenea scurtă. Cei mai mulţi oameni mureau în jurul vărstei de 50 de ani.
Să trecem la capitolul II: epoca petrolului. 1939 e anul când s-a descoperit petrolul. Din păcate, n-a fost exploatat comercial până după al doilea război mondial. Ce influenţă a avut? A schimbat faţa aceastei ţări, aşa cum se poate vedea azi. A făcut, de asemenea, ca toţi cei care străbăteau deşertul în căutare de apă, în căutare de alimente, încercând să aibă grijă de animale -- să se urbanizeze.
S-ar putea să vă miraţi, dar în familia mea avem accente diferite. Mama mea are un accent diferit de cel al tatălui meu, şi vorbesc de o populaţie de aprox. 300.000 de oameni din aceeaşi ţară. Există cinci sau şase accente în această ţară în prezent. Puteţi spune, "Cum aşa? De ce se întâmplă asta?" Pentru că am trăit împrăştiaţi. N-am putut trăi în acelaşi loc, pur şi simplu pentru că nu existau resursele necesare. Şi când am avut resursele, de exemplu petrol, am început să construim aceste tehnologii extravagante şi să reunim oamenii, pentru că avem nevoie să fim toţi împreună. Oamenii au început să se cunoască. Ş
