Cînd a preluat preşedinţia Comisiei Europene, portughezul Jose Barroso fusese avertizat că va avea doar două bătăi de cap pe toată durata mandatului său: Marea Britanie şi Marea Britanie. Criza a complicat mult lucrurile în cel de-al doilea mandat, iar politicienii de la Londra nu i-au făcut deloc viaţa uşoară.

În plină criză economică, în timp ce liderii europeni din zona euro încercau să refacă defectele de naştere ale monedei unice şi introduceau restriciţii şi condiţii, pînă la modificări în tratatele UE, Marea Britanie a fost nu doar egoistă – refuzînd să semneze tratatul fiscal –, dar a mai şi defilat cu atitudinea potrivnico-eliberatoare, inspirînd euroscepticismul, naţionalismul şi populismul altor state lovite de politicile de austeritate. La data negocierii modificărilor de tratat care să securizeze moneda euro, Cameron anunţase că va pune veto – blocînd, practic, unanimitatea necesară la nivelul Consiliului European – dacă nu va obţine anumite avantaje pentru sectorul financiar londonez. Presa internaţională a relatat, la acel moment, cît de greşite au fost calculele Marii Britanii atunci, pentru că negocierile nu doar că nu au avut loc, dar liderul guvernului de la Londra nici nu a avut ocazia să rostească prea multe cuvinte. „Deci, domnule Cameron, rămîne veto? Bine, mergem mai departe...“

Ceva nu merge bine acasă? Daţi vina pe UE

Aşa-numitul „pragmatism“ englezesc a culminat, însă, cu discursul premierului Marii Britanii din ianuarie anul acesta, cînd marile temeri erau legate de posibilitatea organizării unui referendum în urma căruia englezii să decidă dacă mai vor sau nu în Uniunea Europeană. Euroscepticismul articulat şi extrem de agresiv al unor lideri în Marea Britanie nu este cîtuşi de puţin un curent care să poată fi neglijat. De altfel, toate scandalurile, adevărurile ori denigrările legate de români şi bulgari – vezi ce