Între 1959 şi 1963, la FC Farul a jucat un atacant fără egal. Centrul înaintaş Ioan Ciosescu era letal în faţa porţii, perforând plasele adverse la foc automat. Arădean la origine şi medic de profesie, fotbalistul, un golgeter înnăscut, s-a căsătorit la Constanţa, unde i s-au născut şi cei doi copii. Oraşul de pe litoral le-a rămas la suflet fostului jucător şi soţiei sale, Carmen. Acum, cei doi îşi duc bătrâneţile la Arad, iar Ioan îşi serbează astăzi ziua de naştere.

Născut la Arad, pe 18 aprilie 1935, Ioan Ciosescu a început fotbalul la UTA, debutând la echipa secundă în sezonul 1950/1951. În 1952, a fost promovat la formaţia mare, însă în acelaşi an, începând Facultatea de Medicină de la Timişoara, s-a transferat la Ştiinţa Timişoara, unde a jucat (la echipa a doua prima dată, apoi la prima), până în 1958, când a absolvit cursurile universitare. Cu Ştiinţa a cucerit Cupa României în 1958 şi a devenit de două ori golgeter al României, în sezoanele 1955/1956 (18 reuşite) şi 1957/1958 (21). A jucat 99 de meciuri pentru echipa bănăţeană, înscriind 67 de goluri. La finele facultăţii, a urmat repartiţia în profesia de medic şi aşa a ajuns Ioan Ciosescu la Constanţa. Bucuria Farului, care se pricopsea astfel cu un atacant pur-sânge, de mare valoare. Atacantul a jucat la Constanţa din returul sezonului 1958/1959 şi până la finele ediţiei 1962/1963. În acea jumătate de campionat, după un tur slab al echipei locale, Ciosescu a contribuit şi el la salvarea echipei de la retrogradare (Farul clasându-se pe zece). În ediţia următoare, echipa a ocupat locul patru în Divizia A, dar în stagiunea 1960/1961 a retrogradat. Jucător de top în Liga 1, lui Ciosescu nu i-a fost greu să se remarce şi în Divizia B, înscriind în acel an 36 de goluri, cifră cu care a fost golgeterul seriei şi neoficial al României. Farul a promovat însă rapid, iar în ediţia 1962/1963 (ultima a lui Cios