- Social - nr. 77 / 19 Aprilie, 2013 Pe postul TV au fost transmise niste imagini care m-au uluit, m-au stupefiat si, in cele din urma, m-au pus pe ganduri. Cameramanul a surprins momentul in care o persoana care detine o functie importanta in viata sociala era condusa la procuratura, cu catuse la maini, de catre doi vlajgani mascati. Scena dadea de inteles ca situatia in care se afla incatusata era grava si ca a necesitat masuri de izolare si de protectie de maxima siguranta. Imaginile erau insotite de comentarii care devoalau o posibila situatie de coruptie savarsita de catre o membra a corpului judiciar. Ea, spunea comentatorul, pretindea sume importante de bani pentru acoperirea unor fapte urate, necinstite, reprobabile. Nu m-a surprins suma pretinsa si incasata de justitiara pentru ameliorarea unor pedepse sau trecerea cu vederea a unor fapte penale. Banii murdari dobanditi prin frauda, oricat de multi ar fi, nu mai socheaza astazi pe nimeni. Ne-am obisnuit. M-a impresionat nonsalanta ostentativa, mersul si atitudinea degajata, sigura, expresia jemanfisista a fetei, privirea fixa, nepasatoare, o mina fara niciun pic de ingrijorare de ceea ce i se va intampla, fara regrete si o discreta batjocura in toata atitudinea ei. Cum este posibil ca un functionar superior al statului, in depline facultati mintale, care nu face parte dintr-o tagma de ici, de colea, care stie ca poate fi "agatat” si, pe deasupra, mai cunoaste foarte bine consecintele faptei sale, sa se preteze la asemenea trocuri - imi dai, iti dau. Prinsa cu "rata-n gura”, degeaba ea se jura ca nu fura si striga in gura mare, en passant, ca-i proces politic, ca nimeni nu o mai crede. Prea multi au mizat pe expresia proces politic si pe "prostata” ca acestea sa mai aiba in mintea oamenilor o confirmare. Cum isi fac socotelile si cum evalueaza riscul acesti neganditi, care sunt factorii care inlesnesc un as