de Rareș BIŢU
raresbitu@tribuna.ro
19 aprilie 2013 21:54
2 vizualizari
A-A+ Ia ciocu' mic, c-acuma suntem noi la putere, da? ... Cum care "noi"? Noi, satisfacţia şi mândria, da' ce vă miraţi aşa?... Cum? Nu ne cunoaşteţi? Păi, uite, ca un rânjet am ieşit din gura preşedintelui - "rânjet" am zis, nu hăhăit - şi am venit să facem cunoştinţă, să vă îmbrobodim. De făcut, facem de toate. Prestăm şi la domiciliu, putem rămâne peste noapte şi cu noi vă puteţi îndestula, spălându-vă unde vreţi. Şi pe cap, dacă e musai şi consideraţi asta o fantezie, da? C-aşa ne-a zis, nimeni altul decât preşedintele: "După măsurile din 2010 avem satisfacţia şi suntem mândri că am fost buni manageri ai ţării". Ca să n-avem dubii, c-a sărit rândul, c-au băgat publicitate, c-a sunat mobilu sau chiar ceasul, repet: "După măsurile din 2010 avem satisfacţia şi suntem mândri că am fost buni manageri ai ţării". Băi, de ce n-ai zis aşa, că uite, abia acum ştiu ce e de făcut: când năvălesc facturile, să-mi permit să fiu mândru, nu îmbufnat, da? Când dau buzna taxele, să le primesc cu dulceţi, confetti şi cu satisfacţie, zici? Apoi le tăvălesc prin paiete, uite cum mă prind din mers! Când văd preţurile la mâncare, fiorul ce mă încolţeşte e mândrie, nu chiorăit, da? Aha! Când văd somonii, să-mi amintesc de gustul şteviei, nu? Când văd carburanţii cum ne ispitesc la pompă, să alimentez cu satisfacţie, deşi o pot face şi cu mândrie, nu? Dar când văd nivelul de trai că s-a obişnuit cu locuitul la spital şi că nici nu mai ştie ce-i aia "acasă", ce să aibă prioritate: satisfacţia ori mândria? * Pricepeţi pentru ce fuserăm supuşi la cazne? E drept, că fiecare are caz(a)nele pe care le merită, dar fără răul de-atunci, cum am putea noi dibui binele de-acum, când satisfacţia şi mândria fac, iată, legea-n România? Ne-or fi strâns ei la curea, dar barem au făcut-o nu cu rea, ci cu bună. Bun