Mai intai o constatare neutra: coruptia e sora buna cu anticoruptia, amandoua producand pagube imense. Dupa unii analisti, de peste 40% din PIB.
Chiar daca prima s-a nascut cu vreo cativa ani inaintea celei de-a doua, au nevoie una de alta ca de aer: cu cat se strofoaca mai mult anticoruptia in mass-media, cu atat coruptia se simte mai la adapost.
Daca analizam cu atentie comportamentul lor, observam ca ambele praduiesc bugetele publice: coruptia isi insuseste cu de la sine putere uneori mai mult decat poate duce, in timp ce anticoruptia isi insuseste uneori mai numeroase fonduri decat surata ei, dar o face cu acte legale.
Nu poti explica altfel cresterile semnificative de bugete ale DNA, ANI si ale multelor comisii si oficii de lupta anticoruptie, anitfrauda, antispalare de bani, anticonflicte de interese...
Moare anticoruptia?
De ceva vreme, insa, se intampla ceva cu anticoruptia. Pe cand era ministru al Justitiei Monica Macovei, anticoruptia a fost pusa sa se dueleze la televizor cu surata ei. Atat de departe sareau scanteile, tocmai pana la Bruxelles, incat iti venea sa crezi ca de maine nu vom mai auzi de coruptie.
Abia lunile trecute am inteles rostul bataliei publice intre cele doua surori gemene: ca sa poata scoate cat mai multi bani din vistierie, anticoruptia avea nevoie de o perceptie publica viguroasa a coruptiei.
A nu se intelege gresit ca doar perceptia a fost viguroasa, iar coruptia nu. Fiindca de pe vremea mai sus-zisului ministru si pana azi, cele doua surori au luat mereu in greutate, ba chiar si in inaltime. Dar sa trecem de la literatura la fapte.
Armata isi schimba comandantii si strategia
Dupa desemnarile de la varfurile Parchetelor, fiind vorba mai cu seama de Laura Codruta Kovesi, anticoruptia mediatica s-a festelit cu totul. Nici bine n-a