Eminentă pianistă, Lory Wallfisch a fost nevoită să-şi împlinească talentul departe de România, din cauza originilor evreice. Nu înainte de a-l cunoaşte, însă, pe George Enescu, maestrul şi binefăcătorul său, căruia i-a dedicat, în paralel cu o carieră personală excepţională pe scenele din întreaga lume, o muncă intensă de popularizare internaţională

Lory Wallfisch s-a născut în 1922, la Ploieşti, într-o familie de evrei din oraş. Foarte talentată, a început studiile în oraş, la liceul de fete „Despina Doamna”, dar a continuat la Bucureşti, unde, în 1937, a intrat la Conservatorul Regal, la clasa de pian. I-a avut ca profesori pe Florica Musicescu şi Mihail Jora.

În viaţa „talentatei domnişoară Lory“, cea mai prodigioasă elevă a Floricăi Musicescu, după este descrisă Lory Wallfisch într-un articol de pe eroiiromanieichic.ro, apare, în 1938, tânărul Ernst Wallfisch, un neamţ născut la Frankfurt, care venise în România pentru că aici era o şcoală de muzică puternică, cu profesori emeriţi. Ernst îşi dorea să studieze vioara şi viola cu o altă celebritate a timpului, Cecilia Niţulescu-Lupu şi cu Ludovic Feldman.

Între cei doi tineri se înfiripă o poveste de dragoste, iar în 1943 cântă pentru prima data împreună la un recital oficial. Un an mai târziu se căsătoresc.

Succes imens în întreaga lume

Este un moment de cotitură în viaţa şi cariera celor doi soţi. Al Doilea Război Mondial era în plină desfăşurare, în România era instaurat Guvernul Antonescu, iar Lory Wallfisch era expusă atacurilor antisemite. Cel care îi primeşte în casă este George Enescu, iar cei doi intră în compania selectă a anturajului soţilor Enescu-Măruca Cantacuzino şi visează împreuna la o carieră pe scenele internaţionale ale lumii.

Sunt audiaţi la o gală din Bucureşti de Yehudi Menuhin, iar acesta le va înlesni, în 1946, ieşirea din ţară. Ceea ce a fost o şansă pe