"Era zapada si ziceai ca era un musuroi, nu era curatit campul de lupta si paseai. Si calcand tare, calcai in burta soldatului intrat in putrefactie si scoteai cizma cu mate din el.
Au fost cazuri cand eu am vazut soldati raniti in burta si tineau matele 'Muma, muma, unde sunt, ce-am facut?' si mergea pe picioare pana cand avea norocul sa dea un brancardier sa-l salveze, sa-l duca sa-l aseze pe o targa.
Draga (oftand usor), razboiul e greu...", povesteste Goanta Victor, presedintele Asociatiei Invalizilor de Razboi din Romania si prim-vicepresedinte al Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi, intr-un interviu acordat Ziare.com.
Domnule Goanta Victor, cand ati fost trimis pe front si la ce lupte ati participat intaia oara?
Eu am participat la inceput pe frontul Moldovei. Inainte de 1943, in luna martie m-am prezentat la compania 1, din Regimentul 5 Vanatori Timisoara, cu care am luptat un timp pana cand s-a desfiintat din lipsa de oameni si am trecut la Regimentul 96 Infanterie Caransebes.
Si cum au fost acele prime batalii? Ce ati trait cat timp ati fost pe frontul Moldovei?
Luptele de pe (aliniamentul - n.r.) Baile Strunga, Roman, Podu Ilioaiei m-au ingrozit. O prima scena infricosatoare a fost imediat in ziua de 23 august si dupa, 1944, cand frontul a fost rupt si am trecut de partea Rusiei.
Pana sa se organizeze pozitiile noi in raport cu armata rusa a fost un moment de rascruce. O parte din soldati au trecut printr-un teren minat in fata Bailor Strunga si scena cutremuratoare a fost vazand capete si picioare si maini aruncate in aer, murind zeci si zeci de soldati.
Un al doilea lucru care m-a ingrozit a fost faptul ca de acum, desi eram frati de lupta cu Uniunea Sovietica peste 150.000 de soldati romani au fost facuti prizonieri si dusi in lagarele sovietice.