Povestea echipei CSMS din această primăvară seamănă izbitor cu cea din toamna trecută. Se mai aşteaptă doar repetarea finalului fericit

Pentru cei mai mulţi, istoria este o colecţie de antichităţi: din paleolitic până în epoca modernă, nu neapărat contemporană, care este trăită de noi înşine. Există, însă, oameni cu memoria scurtă, cărora trebuie să le aminteşti şi evenimentele recent petrecute, pentru a trage învăţămintele, de care disciplina numită istorie este plină ochi.

Ajungem degrabă la fotbal, mai exact la fotbalul ieşean. Pentru tinerii de azi, istoria înseamnă Matei, Voica, apoi Lupulescu, Cuperman, Simionaş, generaţia lui Romilă şi Simionaş, poate chiar generaţia risipită de juniori campioni naţionali, cu alde Căunei, Cobulianu, sau Cip Paraschiv. (Cu excepţia ultimului, cine îşi mai aduce aminte de ei?). Iată, însă, că sunt evenimente din istoria recentă a Iaşului fotbalistic, mai exact CSMS Iaşi, de care majoritatea suporterilor, ba chiar şi unii conducători uită, sau ca să nu-i etichetăm drept "amnezici", se fac că uită. O istorie contemporană, veche de mai puţin de un an.

Să rememorăm faptele: Vara trecută, CSMS a pornit la un drum nou în Liga I, cu Ionuţ Popa pe banca tehnică. Până pe 27 august, data rezilierii contractului cu Popa, echipa ieşeană a acumulat doar două puncte, dar puţini se aşteptau măcar la alea, dat fiind programul infernal. De altfel, "decapitarea" lui Ionuţ Popa nu s-a produs pentru că echipa Iaşului n-a reuşit să bată Dinamo, Rapid, CFR Cluj ori Petrolul, ci, pur şi simplu, din mici-mari neînţelegeri la vârf, între încăpăţânatul tehnician sud-vestic şi managerul de Dâmboviţa, Florin Prunea, neînţelegeri în care degetul pe balanţă a fost pus de primarul Gheorghe Nichita. În fine, poate schimbarea a fost necesară, mai mult pentru calmarea apelor învolburate, dar şi pentru necesitatea "unui