Actualul prim-ministru inca nu a devenit un subiect propriu-zis de presa, beneficiind din partea analistilor din mass-media Opozitiei de multa intelegere, iar din partea presei favorabile Puterii de un anume gen de noncombat.
Ca atare, e foarte sensibil la critici si barfe, ba chiar alergic, neramanandu-le dator autorilor. Bine consiliat de ai sai, supravegheaza cu atentie spatiul public, de teama sa nu se nasca vreo opozitie imposibil de controlat si de contracarat.
Din pacate, stilul acesta este specific liderilor a caror autoritate s-ar dori intarita, iar leadership-ul, cat mai lung.
Pana aici totul e firesc, insa Victor Ponta conduce impreuna cu Crin Antonescu o coalitie parlamentara, care, dupa ultimele demisii, permutari si traseisme, tinde sa depaseasca 75%.
Asadar USL nu da semne de slabiciune decat pentru cei ce se sperie la orice cracnire, de aceea teama de ziua de maine, de aparitia intempestiva a unor pericole nu poate fi nicidecum justificata.
De la repros, la suparare
In acest context, diatriba impotriva "vedetelor de Dambovita care nu pot sa-si tina gura", "trezindu-se vorbind", adica Sorin Frunzaverde, Sorin Rosca Stanescu si Ludovic Orban, pare fara rost si chiar deplasata.
Daca toate actele legate de guvernare ale prim ministrului Victor Ponta au fost perfecte, oportune si legitime, iar faptele politicianului cu acelasi nume, ireprosabile, atunci intr-adevar n-ar avea a se teme de nimic, decat de Dumnezeu. Dar asa ceva n-a existat niciodata decat in vise.
Mai trebuie spus ca aceste critici au si ele indrituirea lor: nimeni din USL nu l-a fortat pe prim ministru sa iscaleasca pactul de coabitare, nici sa desemneze persoanele respective in functiile de sefi procurori decat propriul calcul politic, eventual ajutat de consilierea nu stiu cui.
In ac