„Omul este măsura tuturor lucrurilor” (Protagoras).
Dar când organismul uman îşi pierde măsura? Excesul poate afecta, într-adevăr, atât contiinţa cât și fibra intimă a omului, cu efecte diferite. Ego-ul nemăsurat invadează viaţa celor din jur, iar înmulţirea necontrolată a celulelor poate invada viaţa proprie, purtând numele de cancer.
Neplăcut chiar şi să citiţi acest cuvânt, nu-i așa? Unii îi spun „rac”, alţii „tumoră cu celule femeiești” (cele cu „celule bărbătești” fiind popular considerate benigne). Doctorii îi spun neoplazie, tumoră malignă sau în diverse alte feluri nepătrunse pentru înţelesul bolnavilor. Celulele unui anumit ţesut încep să prolifereze la un moment dat prea rapid, sub forme modificate, imature şi consumatoare de spaţiu şi energie, atât local cât şi la distanţă. Se produce astfel o expansiune în exces a tumorii, neguvernată de legile „democratice” ale organismului, pe care îl sfidează.
Sec, unul din patru europeni poate fi atacat în cursul vieţii de acest imperiu al răului.
Orice război de invazie are cauzele lui care ţin atât de pofta agresorului cât şi de slăbiciunea victimei.
Forţele invadatoare pot folosi agenţii cancerigeni „infiltraţi” în corpul victimei; aceşti spioni pregătesc viitorul atac prin poluare, alimente cu conservanţi periculoşi, prin tutun, sau sub forma unor viruși predispozanţi. „Războiul psihologic” atât de discutat astăzi intervine în producerea cancerului fie prin arma convenţională a stressului cotidian, fie prin marile încercări ale vieţii, afectând sistemul de apărare al victimei. „Agenţii de influenţă” trebuie deconspiraţi şi „condamnaţi” la dispariţie.
„Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război”… Pe lângă identificarea posibilului pericol extern, nu trebuie uitată culegerea de informaţii şi pregătirea armatei proprii. Istoricul familial ne poate spune în ce teritoriu al
