Desi Congresul PSD a fost conceput ca o lovitura de imagine, se poate spune fara dubii ca a reusit sa provoace efecte doar asupra PDL si, mai ales, a Elenei Udrea, frustrata ca o manifestare similara a propriului partid n-a degajat un vector de forta si unitate, ci o manifestare plina de contradictii interne, manevre politice si despartiri desuete.

Inapoi la aroganta

Dar oratorii de la tribuna social-democratilor au lasat la vedere ceva care n-ar fi fost posibil cu un an in urma: aroganta si proslavirea maretelor lor realizari, perceptia ca sunt cei mai puternici, ca au controlul politic asupra intregului esichier, inclusiv asupra colegilor de alianta, iar perceptia aceasta coincide cu aceea din ultimul an al guvernarii Nastase - Iliescu, 2004.

Asa ca nu a surprins ideea ca PSD "ofera cea mai buna solutie pentru Romania" fiindca e "singurul aparator al celor care au nevoie, singurul (partid) care a modernizat Romania".

Din pacate, stilul grandilocvent, frazele emfatice nu i-au deranjat deloc pe delegatii care au asistat hipnotizati la pierderea masurii. Caci fraze sforaitoare ale liderului precum ca "trebuie sa schimbam... Romania in ansamblul sau", sau ca "vreau sa fiu constructorul pacii. Sunt extrem de hotarat sa construiesc un alt model politic" suna ca in cuvantarile inaltatoare ale genialului carmaci.

Tara mereu in sarbatoare

Dar nu acesta ar fi cea mai graitoare consecinta, ci reinstaurarea unui festivism gaunos de care ne-am saturat in cei 45 ani de epopei marete, de victorii epocale, ca sa ne trezim in zilele revolutiei ca de fapt trenul nostru nici n-a plecat din gara.

Or reluarea acelorasi clisee inseamna ca principalul partid al coalitiei de guvernare nu pune pret pe politica faptelor, ci pe ditirambii aducatori de adulatori dar si de neincredere.

Cat despre simb