Poporul american stie de multa vreme ca nu se voteaza ceea ce vrea el in marile foruri ale natiunii. Din cand in cand, sondorii intreaba populatia daca vrea asigurari de sanatate, daca vrea sa fie restrictionata posesia armelor – ca acum, foarte recent –, si populatia raspunde ca «da» la niveluri-record, de 80% - 90%. Dar ce folos! Legile trec malformate sau reduse, sau nu trec deloc. Periodic, «constiintele» inca vii, care comenteaza situatia, se intreaba pe cine reprezinta «reprezentantii» din moment ce procentele populare nu se regasesc in vot. Tot periodic vin si raspunsurile: reprezinta interese sectoriale, multinationale, lobby-uri, o lume mica si bogata, fara legatura cu milioanele de voturi care planteaza in foruri niste momii executante mai mult decat prelungirea vointei locuitorilor SUA.
Iata ca ne-am «modernizat» si noi, romanii! Votam una – si nu o data, ci de doua-trei ori la rand! – si… iese alta. Si o luam si noi americaneste: pe cine reprezinta parlamentarii, guvernul, presedintele, puterea locala? In niciun caz cifrele mari care vin din randul populatiei, procentele acelea uriase, recitate cu entuziasm ca niste mantre ale legitimitatii. Legitimitate ca sa ce? Evident, ca sa fie conduse treburile tarii cu totul altfel decat au votat «taranii» ei. Adica, mai pe scurt si mai limpede: am intrat in randul lumii!
Avem insa si o particularitate, fiind niste europeni nenorociti, tarati de vechi obiceiuri proaste. Trebuie, adica, sa ni se administreze si doze masive de cloroform dupa infigerea cutitului in spate. Si s-au gasit trei minunate cai de propaganda in vederea acestei lungi anestezii: ne sunt trimisi tot soiul de experti politici ca sa ne explice ce bine e ceea ce e evident rau pentru toata lumea; e pusa pe cale o echipa paralela, ceva mai versata in tehnicalitati, ca sa ne spuna cat de bine va fi peste 3, 5, 10, 20 de ani, des