”Sufletul slăbeşte, se pierde sau este rănit prin acte de trădare – fie cele pe care le experimentăm noi (de exemplu, cand cineva care ar trebui să ne iubească ne tratează cu cruzime), fie cele pe care le facem noi altora (de exemplu, cand tratăm cu cruzime pe cineva care ne iubeşte). În astfel de circumstanţe, ruşinea sau vinovăţia noastră devine acidă, rozandu-ne sufletul şi cauzand pierderea integrităţii noastre spirituale, pană cand sentimentele sunt eliberate prin confesiune sau acţiune”, spun Ross Heaven şi Howard G. Charing în cartea ”Șaman – Spiritul Plantelor” – Căile stăvechi de vindecare a sufletului (Ed. elena francisc).

Șamanii spun că noi putem să ne pierdem sufletele şi să ne simţim bolnavi, inerţi, sfaşiaţi şi plini de durere, iar una dintre cauzele pierderii sufletului este ”cruzimea”. Am selectat acest citat pentru că în el e cuprinsă o dezvăluire extraordinară şi anume aceea că noi ne pierdem sufletul, nu doar atunci cand suntem răniţi, trădaţi şi umiliţi în dragoste de către o altă persoană, ci şi atunci cand noi înşine suntem cruzi cu cineva care ne iubeşte. Eu aş zice că lucrurile ar putea fi şi mai adanci, ar putea fi privite prin însăşi lentila ”cruzimii”, o stare de spirit extrem de negativă, pe care o resimţim în toate relaţiile noastre de viaţă, nu doar în cele de dragoste, şi care ne conduce către acelaşi inevitabil deznodămant; deconectarea de onesitate, de iubire, de adevăr şi, în cele din urmă, de sufletul nostru, a cărui natură este ”iubirea”. O mulţime de tulburări psihologice şi, probabil, chiar fizice, ar putea avea la rădăcină această trăire întunecată, care presupune ganduri, emoţii, sentimente şi acţiuni pline de cruzime, pe care le ignorăm în propriul nostru comportament, dar le condamnăm şi le vedem în comportamentul altor oameni. Unul dinte lucrurile de care suntem prea puţin conştienţi este faptul simplu că acumulă