Cetatea Timişoarei a devenit cunoscută în lumea europeană încă din secolul al XIV-lea, când a fost, timp de câţiva ani, reşedinţă regală, dar mai ales în timpul comitelui de Timiş Filippo Scolari, primul care, împreună cu familia şi prietenii săi, a răspândit ideile umanismului şi ale Renaşterii italiene în Europa Centrală şi Banat. Iar Timişoara a fost cel mai estic punct al continentului care poartă amprenta mecenatului său cultural. Comitele şi-a creat o bibliotecă recunoscută în epocă, a fost un protector al artiştilor, muzicieni renumiţi ai vremii au fost prezenţi la curtea sa, unde se dădeau banchete strălucite şi mese bogate pentru oaspeţii comitelui, aşa cum reiese din scene pictate păstrate în Italia. La curent cu tot ce se petrecea la Florenţa şi păstrând legături trainice cu oraşul de baştină, Scolari a adus după sine mulţi membri ai familiei sale care au ocupat funcţii importante, dar şi numeroşi meseriaşi şi negustori care şi-au adus contribuţia la prosperitatea şi nivelul cultural al oraşului.

Scolari deprinsese şi limba „valachă” şi, după spusele istoricului oficial al Florenţei, Poggio Braciolini, a susţinut originea latină a limbii române. În anii în care comitatul Timiş a fost condus de Scolari, 27 de tineri au plecat să studieze la diferite „şcoli superioare” europene, numite şi universităţi, mai ales la Viena sau la Cracovia, care promovau un învăţământ de tip enciclopedic, universitarii din acea epocă fiind consideraţi intelectualii Evului Mediu. Facultatea frecventată de cei mai mulţi tineri era cea la care se predau artele trivium-ului (gramatica, retorica, dialectica) şi ale quadrivium-ului (aritmetica, geometria, astronomia şi muzica). Erau însă şi studenţi la drept sau medicină, iar facultatea considerată supremă era cea de teologie. Studenţii obţineau o serie de diplome, cea de docent acordându-le permisiunea de a preda oriunde, i