S-au făcut două, dacă nu chiar trei săptămâni, de la invitaţia pe care le-am făcut-o celor de la Apele Române şi de la Mediu. Aceea de a urca, pe Valea Morii, până la barajul 2. Ce să vadă şi dumnealor mândreţe de colmatare. Şi tare m-am bucurat când, duminica trecută, dar, mai ales, în aceasta de ieri, am observat că acesteia i s-a dat curs.
Numai că partea
proastă este că nu de către cei cărora le era făcută. Unii dintre domniile lor, după câte am putut să-mi dau seama, au ajuns, da, pe strada Morii, numai că nu au mai pedalat până la barajul doi. Au preferat să facă staţii în preajma unor gospodării de pe malul pârâului şi să-i atenţioneze pe momârlani că trebuie să-şi facă curat în curţi. Că de nu... se ştie, vin cu amenda.
Au urcat, însă,
la barajul doi - şi acum o săptămână, dar şi ieri - mulţi vulcăneni dornici să se împărtăşească din grătare sfârâitoare şi de la berea pusă la rece în apa pârâului. Duminica trecută au fost mai puţini, dar în aceasta numărul lor a fost simţitor mai mare. Mi-a confirmat asta şi Nică, proprietarul mioarelor care pasc dincolo de baraj. Cioban cu care mulţi dintre vulcănenii dornici de antricot pe grătar au intrat în vorbă şi l-au întrebat dacă are miei de Paşti şi cu cât îi dă.
S-au făcut două, dacă nu chiar trei săptămâni, de la invitaţia pe care le-am făcut-o celor de la Apele Române şi de la Mediu. Aceea de a urca, pe Valea Morii, până la barajul 2. Ce să vadă şi dumnealor mândreţe de colmatare. Şi tare m-am bucurat când, duminica trecută, dar, mai ales, în aceasta de ieri, am observat că acesteia i s-a dat curs.
Numai că partea
proastă este că nu de către cei cărora le era făcută. Unii dintre domniile lor, după câte am putut să-mi dau seama, au ajuns, da, pe strada Morii, numai că nu au mai pedalat până la barajul doi. Au preferat să facă staţii în preajma unor g
