Domnul Ionescu a luat un credit de la o banca si nu l-a mai platit. Banca a incercat cateva luni sa-si recupereze banii, dupa care a vandut creanta unei firme din afara grupului. "Inainte, le vindeam intra-grup, ca erau diferente mari intre RAS si IFRS. Acum nu mai merita", spune seful diviziei Risc dintr-o banca comerciala. Banca de la care s-a imprumutat Ionescu a vandut un intreg portofoliu firmei de recuperare, curatindu-si astfel bilantul. Rata nominala a creditelor neerformante a scazut, cea reala insa e mai mare decat o afiseaza banca.

Vezi in text erorile bancilor care au usurat aparitia neperformantelor, cum opereaza firmele de recuperari si ce raspunsuri primesc si care ar putea fi rata reala a creditelor la care bancile pot renunta sa le mai recupereze vreodata

Familia Ionescu a luat un imprumut printr-un broker de credite. Brokerul avea o intelegere cu bancile si isi lua 1% din volumul de credite pe care le facilita. Daca intermedia intr-o luna credite de un milion de euro, isi lua 10.000 de euro. Si in perioada de boom intermedia mult mai mult. Domnul Ionescu a beneficiat de lacomia pentru cota de piata a bancilor, care nu faceau intotdeauna verificarile temeinic. Mai mult, intr-o nota trimisa brokerului, cei de la banca notau: "se pot accepta mici omisiuni/modificari neesentiale/ erori de completare (de ex: cifre, litere referitoare la BI/CI transcrise gresit)..." Si se pare ca au acceptat. In cazul doamnei Ionescu, creditul de consum luat era din star unul cu pro leme. Firma era infiintata legal, au fost platite vreo 6 luni chiar si contributii sociale, totul parea in regula pana cand tunul la banca a fost dat, fara ca cineva sa banuiasca vreo neregula.

Pentru banci, asemenea imprumuturi se duc direct in contabilizarea NPL-urilor.

Citeste aici scriptul recoperatorului de credite

Bancile incearca sa previna s