de Andra MARINESCU
andramarinescu@tribuna.ro
21 aprilie 2013 23:48
3 vizualizari
A-A+
O viaţă întreagă şi–a dedicat Florence Nightingale pentru a ajuta bolnavii internaţi în spitale. Ambiţia, perseverenţa şi devotamenul ei au dus la transformarea statutului spitalelor secolului al XIX–lea, care au ajuns să fie instituţii de tratament potrivite pentru cei suferinzi, fiind dotate atât cu instrumente şi aparate specifice, cât şi cu personal sanitar de specialitate, cu rolul de a face existenţa mai uşoară bolnavilor. Astfel, asistentele medicale nu au mai avut sarcini josnice şi lipsite de satisfacţii, aşa cum erau considerate pe vremea aceea, ci au căpătat un rang mai înalt, care urmărea, în fond, abilităţi speciale pentru a putea fi exercitată această profesie.
Provenind dintr-o familie distinsă, Florence Nightingale s-a născut la Florenţa, în Italia, în 12 mai 1820, având o copilărie şi o adolescenţă marcată de gândul că cel mai important în societate este să îţi ajuţi semenii. 1837 a fost un an care i-a schimbat traiectoria vieţii. Asta pentru că, din însemnările sale din jurnal, reiese că tânăra a avut o revelaţie, potrivit căreia spunea că "Dumnezeu mi-a vorbit şi m-a chemat în slujba Lui". Deşi mama dorea cu orice preţ să îşi mărite fetele, Florence vroia cu totul altceva: îşi dorea să devină infirmieră. Pe vremea aceea, statutul de infirmieră nu era apreciat, ci, dimpotrivă, desconsiderat de burghezie, iar spitalul nu reprezenta o instituţie demnă de a oferi un loc de muncă înaltelor doamne ale societăţii, cum ar putea fi socotit astăzi. Părinţii fetei s-au împotrivit hotărârii de a apuca acest drum, iar Florence a intrat într-o depresie din această cauză, pierzându-şi încrederea în sine şi, totodată, dorinţa de a mai trăi fără vreun scop. Însă, cu toate acestea, nu a renunţat. Astfel că a adunat cât a putut informaţii despr
