Nimeni nu se urcă la volanul maşinii sau ghidonul motocicletei sau într-un cuvânt, la postul de conducere al unui autovehicul cu gândul nerostit de a muri sau omorî pe cineva.

Sigur, există şi excepţii, aici fiind vorba de tânărul recent condamnat la 4 ani de închisoare cu executare deoarece a dorit să lovească, neapărat, cu autoturismul pe care-l conducea o tânără care nu s-a grăbit să traverseze strada pe trecerea de pietoni.

După dezbateri aprinse a fost condamnat la închisoare cu executare şi juniorul Plăcintă, pentru o faptă similară comisă cu ceva timp în urmă. Aşadar, nimeni nu doreşte a fi angajat, autor sau parte vătămată, în circumstanţele producerii unui eveniment rutier cunoscut sub denumirea de accident.

Pentru marile probleme cu care statul se confruntă, a existat, există şi potrivit seriozităţii cu care este tratată problematica ivită, va exista, o anumită plitică de tratare a cauzelor. Accidentul de circulaţie, expresie negativă la limită a nerespectării legislaţiei rutiere a fost tratat diferenţiat în raport direct proporţional cu modul în care cei din conducerea statului au înţeles gravitatea fenomenului.

Circulaţia rutieră este unul dintre cele mai dinamice fenomene ale acestui timp, iar responsabilitatea dramatică a consecinţelor pe planul pierderilor de vieţi omeneşti tinde să îmbrace forme apocaliptice.

Deja se vorbeşte, din ce în ce mai insistent, de o pandemie a morţii rutiere, expresie a nepăsării cu care este tratată problematica prevenirii. Accidentul de circulaţie este una din cele mai stringente modalităti de extincţie care “se bucură” de neatenţia multor ţări, România fiind una dintre cele care o tratează cu vorbe frumoase dar atât.

Recent, directorul Direcţiei Poliţiei Rutiere din IGPR, Comisarul Şef, Lucian Diniţă a rostit un adevăr, pe cât de crâncen pe atât de curajos, care pune în lumină sta