Mircea Marian este un jurnalist dintre cei decenţi din spaţiul public românesc. Nu e prost, nu e ridicol, nu e isteric. Este însă, uneori, daltonist: când privirea sa întâlneşte roşu, vede negru în faţa ochilor. Din fericire nu suferă de o boală ci doar de o obsesie, aproape ca în Ferma Animalelor: PSD rău, Traian Băsescu bun.

Aşa se face că domnul Marian are uneori derapaje grave de la valori sau principii pe care în general pare să le apere şi să le respecte: etica şi bunul simţ, prezumţia de nevinovăţie şi logica discursului public. Ca să mutăm discuţia în plan concret, iată un citat: Bănicioiu Nicu, care e aşa de naşpa că nici fetiţele lui Robert Negoiţă nu l-au vrut, a primit cele mai multe voturi pentru postul de vice PSD. Dom'le, dacă ai ratat o slujbă cinstită de proxenet, te face partidul om.

Înainte de a discuta pe fond, trebuie remarcate două formulări lămuritoare pentru şcoala de gândire căreia aparţine domnul Marian:

Fetiţe lui Marian sunt forma evoluată a păsăricii lui Băsescu iar Dom'le, dacă ai ratat o slujbă cinstită de proxenet, te face partidul om trădează acelaşi tipar de gândire cu Când ţi-a vrut sufleţelul ţi-a pus preşedintele soţul şef la SIE. Acum, că ne-am lămurit că izvoarele de profunzime ale gândirii domnului Marian stau într-un deceniu de studiu a Levantului, putem mergem mai departe spre fondul problemei.

În primul rând, că domnul Bănicioiu este sau nu naşpa, este de o mitocănie egală cu a spune că Emil Boc este pitic sau Mircea Marian este chel. Critica aspectelor fizice nu este obiect de dezbatere publică şi nici n-are a face, domnule Marian, nici cu politica nici cu educaţia. Altfel, sunt sigur că nici domnul Bănicioiu nici domnul Marian nu stau să se gândească, dimineaţa, în faţa oglinzii, dacă fiecare place celuilalt în ziua ce urmează.

În cel de-al doilea rând, domnul Marian pune semnul egal într