- Diverse - nr. 79 / 23 Aprilie, 2013 Intr-o zi de primavara splendida, cand tocmai imi odihneam sufletul, in clipe fugare, pe stralucitoare inflorescente ale corolelor albe si roz ale pomilor, cand totul mi se parea speranta si frumusete, frumusete si speranta, aflu de la domnul profesor Pompiliu Manea o stire cumplita. A trecut la cele vesnice, in zi incredibil de frumoasa – poate acesta i-a fost darul din partea Clujului – Domnul Constantin MUSTATA, al carui nume este impletit, de cateva decenii bune, de fiecare pas al Cetatii noastre, in vremurile ei de restriste sau de respiratie mai buna, un Prieten al Clujului, un Prieten al oamenilor de orice stare ai Clujului, pentru care a transmis atatea mesaje culturale si sportive, un prieten sincer, ca un parinte, al scriitorului acestor randuri triste. Ai cuprins, domnule MUSTATA, cu sufletul dumitale mare, Clujul, cu cresterea si descresterea lui din deceniile care ti-au fost date, ai transmis cu suflet urias reportaje dintr-un colt de patrie in altul, ai spart atatea inertii ca sa domine Adevarul, Dreptatea si Frumosul si sa fie promovata si chiar oficiata unicitatea si nemurirea oamenilor mari ai Cetatii si ai tarii, ai inregistrat pentru eternitate atatea voci de aur ale unor oameni de seama care ne-au parasit demult si care sunt azi documente inestimabile, pentru care se cuvine sa-ti multumim acum, la Marea dumitale Trecere. Te-ai expus, cu suflet mare de roman, cu verbul si cu mintea impotriva atator rautati care nu conteneau si nu contenesc sa ne loveasca cu lanci otravite, constient ca o Cetate, o tara se apara, nu cu tacere, nu cu lasitate, nu cu ascundere in turnuri de fildes, sau mai rau, cu afundare in frivolitate si promiscuitate, ci cu atitudine deschisa, cu pieptul drept in fata furtunii, ca sa apelam la dragii nostri oameni mari din trecut pe care i-ai iubit, i-ai aparat si i-ai adorat. Ti-ai adunat, d