Toată lumea mă sfătuieşte să nu mă enervez... Ştiu că au dreptate, dar îmi este foarte greu când văd atâtea lucruri de făcut şi atâta dezinteres pentru a le rezolva.

Mă enervez când văd cum se vorbeşte permanent la telefonul mobil, în disperare, dar cum este acum clar pentru toată lumea că în ţara asta aproape că nu se mai face nimic, mă întreb CE se vorbeşte? Sau e ca la tv pe posturile de ştiri: mugete de vaci nebune pe arături?

Îmi aduc aminte cât puteam să mă enervez în Franţa, unde am stat câteva luni într-un schimb de experienţă plătit de ei, datorită faptului că în fiecare zi erau trimişi la tomograf câţiva pacienţi cu diagnosticul de Kreutzfeld-Jacob, adică maladia vacii nebune. Eram în plină isterie europeană, dar de atunci am evoluat extraordinar: gripe porcine şi aviare, tot felul de grozăvenii numai bune să te facă să te închizi în casă, să eviţi orice relaţionare, să faci vaccinuri şi să iei hapuri în faţa tv-ului pentru a fi la curent cu ultimele evoluţii...

Ştiu mulţi oameni cărora le este îngrozitor de frică pentru ei şi pentru copiii lor, pentru cei dragi, le este frică de orice: de încălzirea globală, de creşterea preţului la energie, de muşcătura de căpuşă, de înţepătura de ţânţar, de falimentul băncilor, de venirea extratereştrilor şi onaniştilor şi maneliştilor...

Suntem isterici, dar nu asta va fi salvarea noastră. Nu maşinile bengoase şi viteza şi tupeul şi agresivitatea...

Întrebaţi un miner bătrân şi el vă va spune: respect, onoare, MUNCĂ adevărată...

Toată lumea mă sfătuieşte să nu mă enervez. Singura soluţie ar fi să întorc capul, să mă fac că nu aud şi nu văd ce se întâmplă în jurul meu, să nu reacţionez, să devin nesimţit, să nu mai ies în evidenţă ca măgarul între oi, să mă las dus de valul de indiferenţă...

Să renunţ la presă, la tv, la tipurile noi de aşa-zisă „socializare”.