Oamenii de ştiinţă învaţă cum să mărească apetitul şi bucuria dată de mâncare prin analizarea experienţelor gustului. Nu există nicio îndoială că cercetarea jocului multisenzorial implicat în plăcerea de a mânca sau de a bea a dat naştere multor amuzamente culinare în ultimii ani.
Şi totuşi, nu avem nevoie de nişte denumiri ştiinţifice complicate care să ne spună de ce savurăm un baton de ciocolată. Toate simţurile sunt gâdilate de o bucată de biscuite acoperită de caramel şi ciocolată. „Interacţionează şi se modulează unul pe altul“, spune profesorul Barry Smith de la Centrul de Studii al Simţurilor din cadrul Universităţii din Londra. „De fapt, este unul dintre cele mai complicate lucruri pe care îl face creierul, să combine toate gusturile“, adaugă el pentru „The Guardian“.
Primele impresii
Ne vom atinge doar de mâncarea sau de băutura care îndeplineşte propriile criterii estetice. Când vine vorba de vin, de exemplu, imaginea este foarte importantă. „Îţi dă detalii despre vârsta vinului. Dacă este tulbure, de exemplu, îţi spune că are o problemă“, spune Emily O'Hare, specialistă în vinuri. Dar este mult mai complicat, ochii sunt foarte importanţi pentru creier, mult mai importanţi decât papilele gustative, aşa că, de multe ori, gustăm cu ochii, adică ochii sunt cei care ne transmit ce gust trebuie să simţim.
Mirosul este un alt indiciu despre alimente, dar nu mereu. Creierul procesează mirosul din două direcţii - mirosul ortonazal şi cel retronazal. Din această cauză brânza cu mucegai are gust bun doar în gură şi cafeaua proaspăt măcinată nu va fi niciodată mai bună ca la prima adulmecare.
Este uşor să confundăm cele două entităţi separate: mirosul şi gustul. Mirosul are multe informaţii despre cum va avea gustul vreun aliment sau vreo băutură atunci când ajunge în gură. De exemplu, occidentalii asociază aroma vaniliei cu dulcele (car