Am aflat cine e personajul misterios cu care negociază George Copos preluarea Rapidului.
26.258.943. De euro. Toţi pentru Sophie (nume de cod), femeie de serviciu “a temps partiel”, adică atunci cînd găseşte de muncă. A jucat la Loto. A cîştigat. Nu şi-a pierdut minţile. Nu i s-a scufundat planeta. E incredibil de lucidă. Nu vrea castele în Spania. Nu vrea să plece din Franţa, “ca toate putregaiurile astea speriate de noul impozit”. Vrea să nu mai sufere de foame, de angoasa plăţii facturilor la final de lună. Vrea un lucru mare: să-i facă pentru prima oară după multă vreme rablei ei un plin de benzină. Plin ochi, vă rog! Uite că banii nu-ţi iau neapărat minţile. Nici simţurile, nici bunul simţ. Sophie, nu vrei să cumperi o echipă de fotbal?
Rapid e de vînzare. Scoasă la mezat de acest anti-Piaf care regretă tot, tot, tot. Aruncată pe calea ferată, tunsă în cap, înfometată şi învingătoare degeaba, ca un om care inventează secretul transformării fierului în aur fix cînd în jurul lui nu mai e decît plastic. Sophie, doamnă femeie de serviciu, nu vrei să cumperi Rapid? Nu costă mult. Costă tot, tot, tot. Costă un pic de raţiune, ceea ce, la prima vedere, nu-ţi lipseşte. Raţiune şi simţire, dar nu trebuie să te îngrijorezi în ce priveşte partea a doua, vei primi cu asupra măsura. Te temi să nu fii păcălită, să nu fie vorba de unul dintre corbii care se învîrt în jurul marilor averi naïve? Ai dreptate. Rapid e practic falimentară. Vrăjelile nu mai pot dura mult, clepsidra nu mai are nisip. Judecătorul sindic nu a dat cu ciocănelul, Rapid nu mai are reflexe. Pe 31 mai ar trebui totul încheiat, adică aproape mîine după termenele pe care le va primi judecata. Dar, Sophie, ai putea rade totul cu un dos de palmă, ai putea să-i dai toţi banii tăi lui G. Copos (mai puţin un plin de benzină, fie!) ca să poţi conduce cu o mătură de fier, vorba lui Troţki, marea curăţ
