M-am săturat de luane care se gudură pe lîngă un C. Preda, ca pe lîngă caloriferul convingerilor lor, după care sar să mă apuce de picior ca şi cum ar fi în călduri politice. M-am săturat de victori l care îmi suflau sfios undeva cu cîţiva ani înainte, şi acum ar vrea să mă muşte cam tot de pe-acolo. Asta ca să-i pomenesc pe cei mai articulaţi dintre postacii care îşi fac rondul pe acest blog cu aerul miliţianului care dacă îţi vede buletinul, şi vede că n-are de ce să se lege de tine, te întreabă ce număr ai la pantof, ca să te dovedească el că ai comis-o, fiindcă eşti pe lista lui de suspecţi, şi trebuie să se întoarcă la secţie cu cineva, ca să nu-i reproşeze şefii că vagabondează pe străzi, ca boschetarii. Personal n-aş avea nimic cu ei, dacă n-aş băga de seamă că orice aş zice, misia lor e să mă bruieze, să mă răstălmăcească şi, dacă ar putea, să-mi închidă gura. Nu m-ar deranja dacă ar fi de altă părere decît mine, cu vreun argument, cu vreo măslină. Dar cînd îi văd că dacă eu zic că Estul e la est imi sar în cap fiindcă după părerea lor Estul lui Băsescu nu poate fi decît la Vest, ceea ce înseamnă că eu sînt omul ruşilor, mă întreb dacă nu cumva faptul de a-i fi citit pe Dostoievski, Tolstoi şi Cehov nu înseamnă pentru ei acelaşi delict de cunoaştere ca a-l fi citit pe Cărtărescu înaintea preşedintelui care n-a auzit de Levantul. Ce să se le spui acestor oameni care îşi fac un ideal din a exista ca pseudonime şi care vor să te apuce de părţile cărnoase ca şi cum n-ar fi decît nişte fălci de cîini fără nume? Nu poţi decît să admiţi vorba poetului care-i auzea prin somn pe nenăscuţii cîini pe nenăscuţii oameni cum îi latră. Cu deosebirea că, Dumnezeule, totdeauna cîinii vor fi cu un pas înainte în acest coşmar. Dar şi cu constatarea că asta nu le ajută la nimic.

M-am săturat de luane care se gudură pe lîngă un C. Preda, ca pe lîngă calori