Se apropie bacalaureatul!
Victor Ponta a împlinit trei ani la conducerea PSD şi (aproape) un an în fruntea guvernului. Pentru pesedişti e bine. Au revenit la putere - chiar dacă în tandem cu PNL -, reluându-şi fără preget mai vechile preocupări de căpătuială. Pentru ceilalţi români, binele se amână. Dar nu se ştie până când. Ponta a recunoscut că, în pofida semnalelor pozitive pe care le dau alţii, economia naţională nu merge aşa cum şi-ar dori. De aceea, în perioada următoare, îşi va dedica întreaga energie creatoare rezolvării problemelor economice.
Deşi, pe blogul personal, Ponta nu uită să-i tragă o scatoalcă lui Băsescu, remarcăm, în succesiunea evenimentelor politice, un detaliu esenţial. Nimicirea lui Băsescu – altădată Răul întruchipat – nu mai reprezintă marele proiect al jumătăţii social-democrate a USL. Dimpotrivă, coabitarea cu şeful statului, în spatele căreia se ascund insondabile mistere internaţionale, a fost o mişcare paradoxală, dar utilă, pentru care premierul începe să fie lăudat. În cele mai recente sondaje, flexibilitatea pesediştilor a fost mai apreciată de către electorat decât intransigenţa liberalilor. Spre ciuda lui Voiculescu.
Totuşi, la momentul de bilanţ, nu s-a desluşit prea clar în ce constau marile proiecte ale lui Ponta. Lăsând la o parte chestiunile economice, care fac parte oricum din agenda zilnică a unui şef de cabinet, care sunt planurile de viitor ale premierului României? Un uselist cu simţ de răspundere ar sublinia că ar fi vorba de modificarea Constituţiei şi de regionalizare. Accept fără rezerve că, dacă ambele proiecte vor fi făcute aşa cum trebuie, impactul lor asupra evoluţiei societăţii româneşti va fi unul major. Dar vor fi realizate ele în modul cel mai favorabil României cu putinţă?
Cred că ne vom da seama de buna credinţă a Cabinetului Ponta încă din această primăvară.