Oricarui analist impartial al primei scene politice ii vine greu sa inteleaga un fenomen neaos, dar autentic romanesc: majoritatea alungatilor, a abandonatilor, a transfugilor din partidele legitimate prin vot, cvasitotalitatea formatiunilor politice noi se ingramadesc neaparat pe dreapta, incercand sa-si faca loc prin mijloace adesea la limita bunului simt si a cutumelor democratice.
Ce inseamna "loser"
Le-am zis loseri dupa denumirea unui joc pe calculator, Hit the loser (Loveste-l pe ratat), joc ce i-a si asigurat termenului marea raspandire in mediile foarte active ale societatii noastre. De ce loseri? Fiindca sansele politicienilor de a iesi la lumina pe culoarul din dreapta s-au dovedit de aproape doua decenii iluzorii. De demonstrat.
La prima confruntare electorala, aceea din Duminica Orbului 1990, PNL si PNTCD au ocupat un spatiu modest de aproximativ 10% (7,06% si, respectiv, 2,45%), ca la ultimul scrutin situatia sa evolueze spre 45% (24% PNL + 5% PC si 16% PDL) ceea ce ne permite comparatii decente cu oricare democratie europeana consolidata.
Echilibru intre stanga si dreapta
Ei bine, daca situatia de mai sus, cu sau fara voia nu stiu cui, arata oarece echilibru intre stanga si dreapta, nu acelasi lucru se poate spune despre perceptia publica a fenomenului: analistii, samsarii de voturi, firmele de consiliere si PR, in baza unor date pe care nu vor sa le faca publice, estimeaza ca bazinele de dreapta ar putea creste peste noapte sau ar avea in exces votanti care abia asteapta noi formatiuni ca sa le confirme electoral. Nu conteaza ca realitatea din teren i-a contrazis de fiecare data.
Ar fi necesara totusi o clarificare: in ce masura consilierii politici fac afaceri cinstite si cum reusesc sa vanda doritorilor pielea ursului din padure. Pe deasupra, se observa ca unele firme, chiar daca
