de N. I. DOBRA
24 aprilie 2013 23:48
0 vizualizari
A-A+ Unul dintre preşedinţii Statelor Unite (şi nu cel mai bun), Richard Nixon, a zis o vorbă adevărată: "Dacă o face preşedintele, înseamnă că nu e ilegal" şi, în consecinţă, nu se pedepseşte. Problema este dacă, după ce nu mai are imunitate, acelaşi preşedinte (fost) poate fi judecat şi condamnat? Se pare că a devenit obicei nu numai în ţările subdezvoltate şi nedemocratice din fundul Africii, dar şi în Europa, care se consideră leagănul civilizaţiei. În urmă cu doi ani, Jacques Chirac, fost prim-ministru, a fost purtat prin tribunale, acuzat că ar fi deturnat fonduri. Acum, tot în Franţa, face valuri anchetarea lui Nicolas Sarkozy pentru abuz de încredere, iar ministrul Bugetului, Jerome Cahuzac, a fost nevoit să-şi dea demisia, fiindcă s-a descoperit faptul că are un cont în Elveţia, pe care nu l-a declarat. În Italia, Silvio Berlusconi are pe rol mai multe procese civile şi penale. În Ucraina, cred că şi acum fostul prim-ministru lulia Timoşenko e în puşcărie. În ţările fostei Iugoslavii, de 20 de ani durează "vânătoarea de vrăjitoare", procesele şi condamnările. La noi, ca la nime': pe Ceauşeşti i-am judecat şi condamnat nu pentru ce au făcut, ci pentru ce n-au făcut (subminarea economiei naţionale şi uciderea a 60.000 de români), Adrian Năstase a făcut puşcărie pentru un mizilic, nu pentru jaf, iar acum, deşi mai are de "ispăşit" un an şi jumătate de mandat ca preşedinte, lui Traian Băsescu cei ajunşi la putere îi zăngăne cătuşele pe la urechi în fiecare seară... Bineînţeles că toţi cei pomeniţi mai sus şi alţii pledează nevinovaţi şi invocă adversităţile politice, vendetta.
Filozoful francez Montesquieu pleda, în urmă cu două secole, pentru o democraţie bazată pe puritate, moralitate absolută. Doi au fost cei care au încercat varianta asta: în timpul Revoluţiei Franceze, Robespierre şi