Toţi oamenii ar vrea să fie mai buni decât sunt. Toţi oamenii ar vrea să fie mai fericiţi decât sunt. Toţi oamenii ar vrea să fie mai iubitori şi să “aibă” iubire. Singurul motiv pentru care ei nu pot fi nici mai buni, nici mai fericiţi, nici să aibă mai multă iubire de dăruit este că “nu pot”, cum spune David Hawkins, un mare cercetător al stărilor de conștiință. Pur şi simplu, este cu neputiinţă să fii mai bun decât eşti în fiecare moment în care ”eşti”..Este cu neputiinţă să te simţi fericit în clipa în care te simţi extrem de nefericit. Este cu neputiinţă să te simţi calm în clipa în care eşti furios. Şi este cu neputiinţă “să iubeşti” când simţi că respingi ceva sau pe cineva. Cu toate că aceste stări de spirit sunt absolut evidente, trăite de către fiecare dintre noi de-a lungul vieţii, suntem complet neânţelegeători, complet supăraţi, îndureraţi, furioşi, trişti sau nefericiţi pentru că cei din jurul nostru nu sunt aşa cum am vrea noi să fie. Iar atunci când simţim furie, supărare, iritare, nefericire sau orice altceva simţim, nu facem decât să constatăm pe propria piele că nu putem simţi altfel decât simţim în acel moment.
De ce, oare, nu izbutim să acceptăm reacţiile proprii şi pe ale celor din jur, înţelegând “neputiinţa” umană ascunsă în ele? De ce nu devenim mai smeriţi, mai predispuşi către a înţelege, a ierta, a observa în oameni reacţiile lor izvorîte din neputiinţă şi din slăbiciune? Căci simplul fapt de a observa neputiinţa şi a fi conştienţi de aceasta ne face mai toleranţi, mai înţelegători, mai iubitori, mai puţin predispuşi către judecată, vinovăţie şi suferinţă. A înţelege că oamenii “nu pot” face mai mult decât fac şi “nu pot” reacţiona” altfel decît reacţionează ne ajută să ne deschidem mai mult spre ei, ne ajută să-i putem ajuta mai mult şi ne ajută să le fim călăuze în momentele critice ale vieţii. Observând că nu ne putem controla furi
