Ieri-dimineață, un grup de mascați, uneltiți de un grup de polițiști, a intrat peste aurolacii din Gara de Nord. Au folosit lacrimogene, cătușe și vocile cu care își ceartă nevestele atunci când ard mâncarea.
În Gara de Nord trăiesc câteva sute de oameni ai străzii, așa le spunem noi ca să sune mai uman. În realitate, ei sunt oameni ai canalelor. Evident că ei numai grija legii nu o mai au. După ani de stat acolo, închisoarea nu are cu ce să te sperie. Condițiile de trai sunt mai bune și un mare plus e că locuiești deasupra pământului. Dar nici criminali foarte periculoși nu pot fi, pentru asta este nevoie de ceva ambiție și atenție. La câtă heroină bagă în ei, nici pentru meseria de polițist nu s-ar putea concentra suficient.
Se ocupă cu infracțiuni minore, cerșitul, consumul de droguri, furturile mici, arma lor principală fiind slinoșenia. Ei sunt tolerați de autorități pentru că este mai ieftin să suporte societatea niște libidinoși, decât să reintegreze statul atâția oameni. Dar, când s-a auzit că s-au apucat de furat din apartamente, statul a luat foc.
Se pare că tot circul de ieri a fost pentru nişte tablouri și icoane furate. Orice altceva ar fi furat aș fi fost de acord cu poliția și cu păgubitul. Aș fi venit cu piper de acasă să arunc și eu în boschetari. Dar când am auzit că totul a fost pentru niște icoane, mascații au scăzut brusc în ochii mei.
Știu că nu e frumos să furi, dar nu e frumos nici să dormi în canal. Eu nu știu cine are mai mare nevoie de credință decât oamenii abandonați acolo. Într-o țară în care lumea crede mai mult în preot decât în doctor este trist că oamenii cei mai defavorizați sunt nevoiți să fure icoane. Că nu reușim să le salvăm viețile nu deranjează pe nimeni, așa e peste tot în lume. Dar, într-un stat în care se construiește cea mai mare biserică ortodoxă din lume, faptul că ortodocșii împart icoane la oam
