Romanul acesta*) reapare, în a cincea ediţie, de această dată în colecţia „Strada Ficţiunii” – bestseller. A cincea retipărire în şapte ani ne obligă să-l recitim şi să ne întrebăm asupra motivelor succesului. Mai ales că, între timp, a rulat şi la noi, tot cu succes, filmul cu acelaşi titlu făcut în 2007 de Richard LaGravenese, cu Hilary Swank, Gerard Butler şi Lisa Kudrow în rolurile principale.

În centrul poveştii se află un cuplu tânăr, cu o familie numeroasă şi mulţi prieteni în jur. Holly Kennedy nu-şi poate imagina viaţa fără soţul ei Garry. Dar Garry e răpus de o tumoare pe creier. Rămasă singură, Holly e învăţată să supravieţuiască chiar de fostul ei soţ, care a aranjat din timpul vieţii să-i fie trimis un tort când ea împlineşte treizeci de ani, şi apoi un număr de zece scurte scrisori, pe care să le deschidă câte una pe lună, cu sfaturi/indicaţii/porunci legate de ce anume trebuie să facă. (Fiecare dintre scrisori se încheie cu câte un „P.S. Te iubesc” – de unde titlul romanului.) Fostul soţ devine un fel de înger păzitor, care o îndeamnă cum să se îmbrace, unde să-şi petreacă vacanţa cu prietenele – chiar aranjează din timpul vieţii o croazieră –, cum să iasă din depresie şi să revină în lume, cum să-şi caute un loc de muncă, cum să-şi regăsească pofta de viaţă. Şi să iubească din nou.

„Sunt singură, sunt obosită, sunt tristă, sunt fericită, sunt norocoasă, sunt ghinionistă; sunt un milion de lucruri diferite, în fiecare zi a săptămânii.” – spune Holly. “Să găseşti pe cineva pe care să-l iubeşti şi care să te iubească este un sentiment extraordinar, extraordinar. Dar să găseşti sufletul pereche este şi mai grozav. Un suflet pereche este unul care te înţelege ca nimeni altul, te iubeşte ca nimeni altcineva, va fi mereu alături de tine, indiferent ce s-ar întâmpla. Se spune că nimic nu durează la nesfârşit, dar cred cu tărie că pentru unii