Valeriu Gherghel a absolvit Facultatea de Filosofie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Între anii 1983 şi 1990, a fost redactor-şef adjunct la revista „Opinia studenţească”. Este doctor în Filosofie cu o teză despre neo-platonism. Actualmente este profesor la aceeaşi Universitate. A publicat, în ianuarie 2006, la Editura Polirom volumul Porunca lui rabbi Akiba (volum nominalizat la Marile Premii Prometheus) şi, în octombrie 2012, la aceeaşi editură, volumul Breviarul sceptic. Şi alte eseuri despre simplitate. Breviarul sceptic a fost nominalizat, recent, la premiile revistei Observator cultural pe 2013.
-Domnule Valeriu Gherghel aţi publicat anul trecut la Editura Polirom o carte foarte interesantă, din păcate pentru un public limitat, numită „Breviarul sceptic şi alte eseuri despre simplitate”. Titlul iniţial al lucrării era „Cauda pavonis”, modificat în ultimul moment, presupun, poate greşit, din dorinţa de a atrage mai mulţi cititori. A fost o mişcare reuşită?
-Nu mi-am dorit nicio clipă sa scriu o carte pentru un public restrâns. Niciun autor (fie el şi filosof) nu-şi propune un astfel de scop. Prin urmare, sper să nu mă înşel, nu am redactat o astfel de carte „secretă”. Departe de mine acest gând. Marturisesc că nu-mi plac câtuşi de puţin autorii „oraculari”, preţioşii, îngâmfaţii, cei despre care Karl R. Popper avea - şi pe bună dreptate - o părere atât de proastă. De obicei, sub un limbaj „oracular” se ascund banalităţile cele mai triste. În definitiv, nimeni nu îşi propune cu tot dinadinsul să scrie pentru o mână de cititori. Până şi suprarealistul cel mai feroce trage nădejde că va fi citit şi memorat de întreaga omenire şi că poemele lui vor fi recitate, în pieţe, în Archaia agora, în catedrale, pe Areopagus Hill, peste veacuri şi veacuri. Sunt foarte rari autorii care intenţionează cu adevărat să fie dificili. La urma u