Baronul Laveleye. Voiaj în România (15)
Impresii de călătorie, crochiuri sentimentale, amintiri despre oameni şi locuri, care denotă marele interes pe care l-a purtat României baronul belgian Emile de Laveleye. Paginile sale de memorialistică – traduse azi pentru prima dată în limba română – sunt utile şi în plan istoric. Le-am extras din cartea sa “La Peninsule des Balkans”, publicată în 1888, în urma voiajului întreprins în Europa orientală.
__________________________
Voi repeta ceea ce am mai spus în legătură cu Croaţia. Ungurii trebuie să accepte, deschis, federalismul în Transleithania (Croaţia şi Transilvania, încorporate în Regatul maghiar) tot aşa cum ar trebui să facă germanii, în Cisleithania (Imperiul Austriac); ba, încă şi mai hotărât, deoarece situaţia lor este mult mai periclitată. Maghiarii nu mai pot spera să-i asimileze pe croaţii care au alături de ei Serbia şi Bosnia şi care vor creşte, chiar dacă nu mai mult decât valahii transilvăneni susţinuţi de tânăra Românie. Altminteri, se va crea un pericol imens când patria va trebui apărată cu inamici din rândurile acestor naţionalităţi care trăiesc în ea!
Am văzut, în 1867, în Transilvania, ruinele întunecate ale castelelor ungurilor incendiate de ţăranii valahi. Parlamentul de la Pecs a suprimat autonomia Transilvaniei, care data din anul 1000 şi care avea trecutul său glorios, în acelaşi fel în care Parlamentul englez a pus capăt autonomiei Irlandei. Acum, Anglia vrea să restabilească această autonomie, dar câte pericole nu rezultă din aceste amare amintiri ale trecutului!
Iată, totuşi şi un exemplu contrar: Ticino complet italian. Italia este unită, liberă, glorioasă, prosperă, şi, cu toate astea, italienii din Ticino nu cer anexarea provinciei lor la Italia. Ei preferă să rămână un departament în cadrul Confederaţiei Elveţiene. Maghiarilor, le spun aşa: dacă vreţi ca s
