Fiul cel mic al fostului mare arbitru internaţional şi preşedinte al FC Farul este şi el posesor de fluier şi fanion. Are 20 de ani şi arbitrează de doi ani şi jumătate. Deocamdată, doar pe plan judeţean, însă aspiraţiile sale sunt înalte. Tip ambiţios, vrea să se ridice la nivelul tatălui său ori să ajungă măcar în preajma performanţelor acestuia.

Iurgen Lică are 20 de ani şi este un tânăr activ şi cu iniţiativă. E implicat în mai multe proiecte, dar activitatea la care ţine cel mai mult, îndrăgostit de ea până peste urechi, este cea de arbitraj. E şi normal însă ca, având un asemenea ilustru tată, pe Marcel Lică, un nume în arbitrajul românesc şi în galeria conducătorilor FC Farul, Iurgen să fie fascinat de sunetul strident al fluierului, de cartonaşe şi fanioane şi să devină un pătimaş al arenelor. „Normal, tata m-a inspirat. El este idolul meu. De mic am fost cu el prin deplasări, iar microbul fotbalului şi al arbitrajului nu m-a ocolit. Posibilitatea de a deveni arbitru s-a întrezărit la o partidă în care tata era observator, iar eu am venit cu fostul arbitru Toni Heleşteanu. În timpul meciului, discutam fazele, iar Toni mi-a spus că am ochiul format şi că de ce nu mă fac arbitru. Aşa a început totul”, povesteşte Iurgen. Bucuros că fiul său cel mic duce numele Lică mai departe în arbitraj, fostul conducător al FC Farul îi dă o grămadă de sfaturi tânărului „cavaler”. „Tata e profesorul meu. Însă unul exigent, care nu ezită să mă critice pentru greşelile pe care le mai fac în timpul partidelor. Iar aceasta pot să spun că mă avantajează, astfel încât pe viitor să nu mai repet erorile şi să învăţ din ele. Când poate, mai vine la meciurile mele de la Constanţa. Iar acasă e obligatorie analiza partidei. Îmi dă sfaturi şi înainte de fiecare confruntare. Cariera tatălui meu este impresionantă, dar eu sunt ambiţios şi mi-aş dori să realizez în arbitraj măcar