Creștinii ortodocşi celebrează astăzi Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele.
Aceasta rememorează intrarea lui Iisus în Ierusalim şi îi sărbătorește, totodată, pe toți cei care poartă nume de flori.
Sărbătoarea creștină a Floriilor a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o.
Astfel, pe lângă sărbătoarea ce ține exclusiv de creștinsim și care se referă la intrarea Mântuitorului în Ierusalim, au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, unele de inspirație păgână, precreștină, atât în mediul rural, cât şi în cel urban.
Spre exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă “de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an.
Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă pentru aerisire.
Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiau să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte erau folosite în farmecele și descântecele pentru noroc în dragoste şi sănătate.
La miezul nopţii, se obișnuia să se fiarbă busuioc în apă, iar dimineaţa fetele se spălau pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ceea ce rămânea, se turna la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după tinerele fete ca după un copac înflorit.
În popor se mai spunea și că acela care îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească.
Interesant este că la toate popoarele creştine se pot întâlni diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia, însă, contrar aparenșelor, aceste tradiţii nu