Vesel ca un curcan îngrășat, îngrumăjat și roșu, Traian Băsescu ne-a cadorisit iar cu o sfeștanie fariseică. Am scris câteva frânturi pe tema cu pricina, imediat ce respectivul cetățean a decis să încheie, înapoindu-ne seara, ferfenițită e drept și mutilată. Mulți s-au amuzau de bocetul mincinos al lui Traian Băsescu, în legătură cu ziua de 5 mai, „cea mai neagră zi din viața mea”. S-au amuzat fiindcă tăierile de lefuri și pensii au fost anunțate, de parcă anunța învierea din morți sau botezul lui Bercea Mondialu, pe 6 mai. Dacă e cu adevărat cea mai neagră zi, apoi chiar o ții minte. Traian Băsescu n-a ținut-o minte, ceea ce dovedește minciuna. Nu i-a păsat, iar ce face acum e un discurs propagandistic. El a avut, cu adevărat, și zile negre. Negre pentru el, negre ale lui, dar nu le pomenește, prefăcându-se suferind la o suferință publică. Niciodată arendașul din Deal n-a suferit pentru cineva.
Iată o zi cu adevărat neagră a lui Băsescu – ziua în care a fost demis de majoritatea cetățenilor cu drept de vot care se mai aflau în țară la acea oră. Vreo 5 milioane sunt plecați prin lume, căutându-și, în bejenie, un rost. Cei mai mulți habar n-au avut de referendum. Și totuși cei din țară, trei sferturi din ei, din care au absentat, la comandă etnică, maghiarii și talibanii băsiști, au zis pleacă. Din 8,5 milioane de votanți, 88 la sută au zis du-te. A fost, cu adevărat, o zi neagră, poate cea mai neagră zi din viața lui Băsescu. Nu când a tăiat altora ceva. Atunci e vesel, cinic, fericit ca un călău care taie picioarele unei victime și se uită ce dizgrațios se zbate și se ține cu mâna de burtă de râs observând că și cioturile retezate mai mișcă.
Nu, nu ziua de 5 mai, care de fapt a fost 6 mai, a fost ziua cea mai neagră din viața autoproclamatului. A fost o altă zi, în care partidul lui, PDL, i-a întors dosul, refuzând ordinul explicit de a o pu
