Creştinii ortodocşi au intrat în Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, una dintre cele mai fascinante perioade din calendar, încărcată de semnificaţii şi magică deopotrivă pentru cei mici cât şi pentru adulţi.
De aproape 2.000 de ani, creştinii rememorează ultimele zile ale Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ. De luni până sâmbătă seara, toată suflarea se pregăteşte sufleteşte şi trupeşte pentru cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, Învierea Domnului, ce va fi celebrată în acest an în data de 5 mai: postesc, merg la biserică seară de seară şi pun la punct ultimele detalii pentru ziua cea mare.
Denii şi poveştile din spatele fiecărei slujbe
În prima zi a Săptămânii Patimilor este pomenit fericitul Iosif cel Frumos, care impresionează prin faptul că a fost bun şi binevoitor cu fraţii săi care l-au vândut în Egipt. Denia din Marţea Mare aminteşte de şirul predicilor în care Hristos a prevestit distrugerea templului din Ierusalim, moartea şi Învierea Sa, dar şi semnele vremurilor de pe urmă. Un accent deosebit se pune pe parabola celor zece fecioare care zăbovesc la uşa cămării Mirelui: cinci înţelepte, care aşteaptă cu candelele pline şi cinci neînţelepte, care aşteaptă cu candelele rămase fără ulei. Miercuri, credincioşii află despre Iuda, apostolul vânzător, în mintea căruia apare gândul trădării, şi despre femeia devenită mărturisitoare, care spală picioarele lui Iisus cu lacrimi pline de căinţă şi Îl unge cu mir. În această zi, creştinii obişnuiesc să ţină post negru.
În Joia Mare a avut loc ultima cină pe care a luat-o Mântuitorul cu ucenicii săi. La Cina Cea de Taină, Iisus Hristos a instituit Împărtăşania, partea fundamentală a Liturghiei, prin gesturile şi cuvintele Sale, atunci când le-a dat ucenicilor să mănânce pâine şi să bea vin, zicând „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul meu” şi „Luaţi, beţi, acesta este sâng