Exista oameni care nu pot trai fara a denigra. Calomniaza, deci exista. Incapabili sa creeze, macinati de complexe, invidii si ranchiune, devin experti in demolari. Aflu ca intr-o emisiune de pe “Antena 3″ (unde in alta parte?), domnii Andrei Marga si Andrei Muraru, infratiti intru uri comune, s-au ocupat din nou de ceea ce ei considera a fi “grelele mosteniri” ale fostelor conduceri ICR si IICCMER. Daca asa inteleg cei doi sa explice esecurile socante ale institutiilor pe care le conduc gratie sprijinului politic al USL, este dezolant.

Zilele trecute citeam stupefiat un omagiu adus de fostul presedinte Emil Constantinescu lui Dinu Sararu. Sa fi uitat dl Constantinescu ca Dinu Sararu, pa langa faptul ca a condus Teatrul Mic, lucru meritoriu, a fost unul din stalpii campaniilor infame impotriva “Europei Libere”, ca el a fost autorul unui abject “interviu” extorcat mamei lui Virgil Ierunca spre a proba ca fiul si nora (Monica Lovinescu) erau lipsiti de suflet? Cum poate dl Constantinescu sa-l laude public pe Sararu si sa scrie ce scrie despre intelectualii critici pe care nu-i (mai) simte aproape, ca avand “suflete de sclavi”? Deci Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Horia Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies si Andrei Cornea au suflete de sclavi, Dinu Sararu are suflet de erou! Dl Constantinescu a devenit, in anii din urma, un practicant aproape desavarsit al artei de a calomnia. Despre Dinu Sararu, recomand textul lui Angelo Mitchievici, un cat se poate de actual apel la neuitare:

http://tismaneanu.wordpress.com/?s=sararu

Calomniatorul nu are limite in capacitatea de a urzi si de a invenina spatiul public. Dl Marga, direct sau indirect, a pus la dispozitie d-lui Stelian Tanase date confidentiale din contractele legale pe care le-am semnat cu ICR. A comis o ilegalitate pentru care am decis sa dau ICR, nu doar pe Stelian Tanase, in judecata. D