Deoarece a ocrotit cu incontestabilă dăruire mafiile pădurilor de pe întinsul României, personalul silvic - fie că e vorba de un şef de regie, fie de un simplu pădurar - beneficiază, prin lege, de următoarele: spor de risc egal cu 25 la sută din salariul de bază, un fond de premiere egal cu 20 la sută din totalul amenzilor încasate şi un altul de 35 la sută din contravaloarea masei lemnoase confiscate, destinat aceluiaşi scop. Drepturile băneşti sunt înscrise în actualul Cod Silvic, iar cel nou „european şi aspru”, cum este promovat de ministrul delegat al Pădurilor şi Apelor, Lucia Varga, face puţină dreptate în această privinţă, tăind primele, dar lăsând sporul. Nivelul amenzilor era, oricum, foarte modest (aproximativ 1,4 milioane de euro, conform bilanţului Romsilva pe 2011), dar, chiar şi aşa, ce stat îşi mai premiază angajaţii complici la un jaf de 10 miliarde de euro, în 20 de ani? ! Eu nu cunosc vreunul.

Mama pădurilor afirma zilele trecute, la Oradea, că "dacă un pădurar sau un inspector silvic sunt prinşi şi dovediţi că au fost parte la furtul de lemne, riscă cel mult tăierea a 30% din salariu sau o analiză în comisiile de disciplină în urma căreia nu păţesc nimic". Adică furtul ar fi asimilat, în acest domeniu, abaterii disciplinare şi nicidecum infracţiunii, cum este regula generală. Doamna ministru descrie, probabil, realitatea roză din teren, sărind peste prevederile Codului Silvic în vigoare, care stabileşte că „Maximul special al pedepselor se majorează cu 2 ani, în cazurile în care infracţiunile prevăzute la art.106-113 sunt săvârşite de personal silvic”. Iar articolele respective trimit la închisoare pe oricine intră ilegal cu drujba, pixul, gaterul ori camionul în fodul forestier, numărul anilor înmulţindu-se proporţional cu prejudiciul, ajungându-se până la 16 după gratii, când valoarea pagubei depăşeşte de cinzeci de ori preţul mediu