După nici un semestru, echipa Ponta II seamănă tot mai fidel sterpului cabinet MRU şi jenantelor guverne Boc în care au coabitat - că tot e la modă cuvântul - infatuaţii (alde Baconski) cu escrocii (gen băieţii deştepţi ai lui Videanu), cu găinarii (Botiş, Ridzi), semidocţii (Pogea) şi analfabeţii sadea (Igaş).
Reuşitele actualilor miniştri în spolierea bunurilor publice încă nu au fost probate, dar pare doar o chestiune de timp până ce pesedişti ca Niţă (energie), la fel ca liberalii lui Ruşanu (stăpânii asigurărilor), se vor plânge că procurorii le fac dosare politice.
Asemănările sunt decelabile şi în ce priveşte mediocritatea, ba chiar submediocritatea unor miniştri. Încă n-a priceput nimeni cu ce se ocupă Şova la Ministerul "Marilor Proiecte", Nicolăescu face boacăne la Sănătate mai abitir decât în guvernarea Tăriceanu, iar Bănicioiu la Tineret şi Sport este, pur şi simplu, o glumă fără poantă.
Cel mai vizibil numitor comun între cabinetul Ponta II şi cele precedente e însă aroganţa, iar asta începând cu Ponta însuşi. Fără simţul ridicolului şi în pofida vârstei încă juvenile şi a figurii de pisic inocent, ambiţiosul premier pozează într-un smerit şi înţelept Tătuc al poporului şi Pacificator al naţiunii de fiecare dată când i se cere să explice de ce o pune şefă la DNA pe Kovesi sau de ce nu cutează să explice Europei că anul trecut n-a existat nicio lovitură de stat. În schimb, dacă îi pune cineva la îndoială ideile de guvernare nu rareori trăsnite, premierul nu admite replică, de parcă economia ar fi domeniul în care e cu adevărat "dottore".
O concurenţă serioasă îi face Liviu Dragnea. Spre deosebire de celălalt vicepremier, Oprea (răs-reevaluatul general-izmană), retras în silenzio stampa, Dragnea îl concurează pe temutul Cozmâncă din epoca Năstase, chit că rezultatul zelului său în ce priveşte, de pildă, regionalizarea poate arunca
