Sindicatele si-au pierdut și functia de aparare a angajatilor, și pe cea simbolică de a-i aduna pe oameni împreună de 1 Mai.

3 milioane si jumatate de muncitori lucrau in industria romaneasca inainte de caderea comunismului si au ramas mai putin de 1 milion si jumatate. Locul munictorilor a fost luat de proletarii gulerelor albe, angajati de marile corporatii si dezinteresati de lupta sindicala.

De altfel dintr-un sondaj dat publicitatii de IRES -Institutul Român pentru Evaluare si Strategie rezulta ca doar pentru 35 la suta dintre romani 1 Mai inseamna „ziua muncii”, iar multi dintre ei au pastrat aceasta semnificatie din perioada comunista, cind se organizau marsuri, serbari cimpenesti si petreceri, desi aceasta traditie este de dinainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial.

De pilda fostul cuplu dictatorial, Elena si Nicolae Ceausescu s-au cunoscut la balul de 1 Mai din 1939, care a urmat marii demonstratii din fata Palatului Regal din Bucuresti.

Mai mult de jumatate dintre romani sint nostalgici si spun ca inainte de 1989 Ziua Muncii se sarbatorea mai frumos.

Oamenii continua sa mearga la iarba verde in proportie de peste 40%, dar petrecerile familiale nu par la fel de vesele ca cele pe care le organizau odinioara sindicatele sau partidele.

In România miscarea sindicala a devenit foarte discreta dupa 6 mai 2010, ziua in care presedintele a anuntat ca salariile bugetarilor vor fi taiate cu 25 la suta.

O singura manifestare de 10 mii de oameni a fost atunci organizata, dar liderii sindicali nu au putut demonstra ca au puterea sa negocieze cu guvernul: niciun fel de greve generale nu au avut loc si foarte putine proteste, destul de anemice.

Potrivit datelor furnizate de sindicate, 50 la suta dintre angajatii români ar fi membri de sindicat, ceea ce ar insemna peste doua mi