Unde sunt închisorile de altădată?

Şase personaje importante din politica românească au ajuns pe lista neagră a ANI. Reacţia celor vizaţi (Aristotel Căncescu, Nicuşor Constantinescu, Klaus Iohannis, Florin Popescu, Theodor Stolojan şi Marian Vanghelie) a fost una cât se poate de sănătoasă.

A început cu o etapă de negare - cine, noi?! – urmată imediat de un puseu de furie: să moară ANI! Electoratul aşteaptă, în continuare, fazele de târguială, de depresie şi – în final - de acceptare; de acceptare a faptului că s-au născut într-o ţară nepotrivită şi într-un popor care nu ştie să-i respecte pe cei care muncesc pentru el. Nu este exclus ca unii dintre cei jigniţi de ANI să-şi anunţe intenţia de a părăsi definitiv România, în semn de protest!

Din grupul celor şase, poate că doi ar trebui analizaţi cu maximă atenţie: Stolojan şi Vanghelie. Deşi, la prima vedere, par diametral opuşi, păcatele politice îi fac teribil de asemănători. Beneficiind de un fizic şi de o gândire de neamţ, Theodor a neglijat totuşi să-şi treacă în declaraţia de avere câteva acţiuni. Dimpotrivă, cu alură, tupeu şi vocabular de bucureştean get-beget, Marian s-a încurcat în adunarea sutelor de mii de euro de acasă. Ex-premier, primul şi fost profanator de morminte, al doilea, cei doi s-au întâlnit întru spirit dincolo de litera legii. De ce te-ar mai mira că acolo au dat peste Klaus Iohannis?

În realitate, nici un ales nu-şi poate justifica averea. În aceste condiţii, devin edificatoare grija şi blândeţea cu care parlamentarii îi cocoloşesc pe deţinuţi, în defavoarea olimpicilor, de pildă. Oricine poate fi obligat să facă o nouă facultate, precum Cătălin Voicu, pesedistul caracterizat de Vanghelie drept unul dintre puţinii oameni corecţi de pe lumea asta.

Dar noi suntem de mai multe decenii în lumea cealaltă. Aici, în închisoare, la răcoare, se comen