Fanfara din oraşul harghitean Vlăhiţa a dat deşteptarea localnicilor, miercuri dimineaţă, de 1 Mai, potrivit unui obicei care datează de peste trei decenii.
Membrii fanfarei din Vlăhiţa s-au adunat, la ora 8.00 dimineaţa, în faţa Casei de Cultură din localitate, unde îi aştepta camionul cu platformă care avea să-i poarte pe străzile oraşului, pentru a da deşteptarea, aşa cum o fac de peste 30 de ani. “Oprim la fiecare 200 de metri şi cântăm, iar oamenilor le place”, a afirmat şeful fanfarei, Kadar Levente, un fost profesor care a predat 42 de ani la şcoala din Vlăhiţa şi, odată ajuns la pensie, a înfiinţat fanfara.
Timp de aproximativ trei ore, membrii fanfarei au cutreierat fiecare stradă din oraş, rareori oprindu-se din cântat pentru a-şi recăpăta suflul, iar oamenii le-au răsplătit eforturile oferindu-le câte un pahar cu vin, cozonac şi tradiţionalii colaci secuieşti.
La răspântii, sticlele cu vin şi prăjiturile au fost aşezate pe mijlocul drumului, semn că localnicii vor să oprească fanfara pentru câteva marşuri, un vals sau o romanţă care să le aducă aminte de tinereţe.
“Fără fanfară, ziua de 1 Mai nu ar mai fi la fel, este un eveniment deosebit, fanfara trece prin tot oraşul, toată lumea o aşteaptă, iar oamenii se simte bine sufleteşte”, a spus un localnic.
Directorul muzical al fanfarei, Haaz Sandor, şi-a amintit de perioada comunistă, când s-au pus bazele acestei tradiţii de 1 Mai.
“De când ne ştim facem asta, cândva, în anii ’80, am mers prin oraş cu o basculantă foarte veche, erau vremuri când nu era motorină şi atunci am străbătut oraşul pe jos să dăm deşteptarea de 1 Mai”, a afirmat Haaz Sandor.
Pentru locuitorii din Vlăhiţa, care au pierdut “Metalurgica”- uzina care asigura traiul celor din zonă – Ziua Internaţională a Muncii este o sărbătoare, dar şi un prilej de nostalgie după vremurile când fiecare avea un
