Amprentă istorică: la 20 ianuarie 1368 are loc prima menţiune documentară despre Brăila, într-un tratat de comerţ dat de Vlaicu Vodă, domnul Ţării Româneşti, negustorilor braşoveni, prin care le garanta libertatea de a vinde şi cumpăra mărfuri prin Brăila.

Aşa a început istoria unui oraş născut, iar nu făcut în jurul unui port ce zumzăia de vapoare, oraş cosmopolit în perioada interbelică, dar care păstrează şi astăzi, în mare parte neatinse, catacombele făcute de turcii ce-şi duceau carele cu cereale spre vasele ancorate la Dunăre printr-un labirint de hrube.

În 1396, potrivit profesorului Gheorghe Gorincu, Hans Schilbergher, de naţionalitate germană, „aflându-se în trecere prin aceste părţi, prezintă Brăila ca pe un important port la Dunăre, unde opreau corăbiile şi galioanele care aduceau mărfuri din păgânitate (regiune unde dominau, la acea dată, turcii, tătarii şi arabii mahomedani)”.

Pentru a înţelege încărcătura istorică a acestui oraş, trebuie spus că, la 8 octombrie 1407, Alexandru cel Bun, domnul Moldovei, a semnat un tratat cu negustorii polonezi, pentru activitatea comercială pe care aceştia o desfăşurau la Brăila, tratat în care se preciza şi faptul că aici se stabilea vama: „În baza privilegiului acordat, negustorii din Liov cumpărau de la Brăila marfa tătărească drept produse orientale”. (Brăila 625, Gheorghe Gorincu)

Macheta Cetăţii Brăilei, aflată la Muzeu

Brăila a fost un oraş-legendă, raia turcească rasă de pe faţa pământului, păstrează şi astăzi un sistem de catacombe subterane, un oraş în oglindă în „pântece” însă, un vechi sistem de canalizare, săpat în pânză de păianjen, cu ramificaţii spre bătrânul fluviu, cel care, de altfel, a şi dat viaţă urbei.

Hruba familiei Negulescu

Centrul Vechi sau Istoric al Brăilei păstrează şi astăzi porţiuni din vechile tuneluri folosite de turc