Cine-a deschis televizoarele de 1 Mai a putut observa ca Romania nu mai are clasa muncitoare.

Daca in marile capitale ale lumii, pe strazi marsaluiau cu pancarte, steaguri si sloganuri milioane si milioane de manifestanti bine organizati, hotarati, plini de agresivitate, in tara noastra, nimic. Dar absolut nimic.

Semn ca fosta clasa a lucratorilor repauzeaza in paradis, vezi filmul italianului Elio Petri (1971), sau a devenit eroina numai buna de pus pe soclu pe versurile si cantecul lui John Lennon (1970).

Se poate ca muncitorii sa se fi amestecat intre celelalte multimi de saraceni ghinionisti, aranjati riguros la cozi kilometrice pentru un mic si o bere. Sau ce-o fi. Ghinionisti deoarece stanga romaneasca si-a schimbat in ultimul moment atitudinea fata de clasa uvrierilor.

Nu ca nu mai erau micii buni din pricina banalului bicarbonat, cum se zice, ori berea rece, ci pentru ca strazile si pietele ocupate candva de muncitori protestatari raman mereu goale.

Lideri da, activitate ba

Ei, surpriza abia acum urmeaza: clasa muncitoare nu prea avem, dar priviti ce multime de lideri de sindicat presteaza la televizor!

Cine are curiozitatea sa adune listele cu numarul sindicalistilor din Romania, asa cum le declara respectivii, ar putea descoperi ca, pe hartie, avem cei mai multi muncitori din Europa. Dar atunci de ce nu-si apara drepturile?

Multe ar fi motivele: fie au cele mai mari salarii si se declara multumiti de standardul lor de viata, fie au alte treburi, le e frica de concediere, varianta ca nu prea mai avem sindicate adevarate si clasa muncitoare in sensul stahanovist al termenului fiind cea mai plauzibila.

Activism sindical?

In conditiile in care remuneratia pentru munca prestata in Romania e mai mica de 4-12 ori decat in Occident, iar preturile s