Patrimoniul nostru „tradiţional” se va îmbogăţi, pare-se, la somaţia procesatorilor de carne, cu unul dintre cele mai discutabile simboluri ale vremurilor pe care le trăim: mititelul electoral, îndopat până la refuz cu aditivi consideraţi nocivi de Uniunea Europeană. De câteva zile încoace avem, iată, o nouă prioritate naţională în domeniul patrimoniului „tradiţional”: salvarea mititeilor cu aditivi, iubiţi atât de o parte a clasei noastre politice cât şi, mai cu seamă, de procesatorii de carne, care – ni se spune – au făcut pe seama lor anul trecut, din mai nimic, încasări de 50 de milioane de euro (e vorba aici, să ne-nţelegem, de veniturile raportate şi oficiale; nu cred că are rost să ne întrebăm care-o fi numărul şi valoarea mititeilor tranzacţionaţi în cadrul economiei gri). Nu cred că mai surprinde pe cineva faptul că, pentru a nu ştiu câta oară, oficialii noştri s-au trezit abia acum, la spartul târgului, să se gândească să depună o cerere de autorizare prin care să solicite o derogare de la aplicarea Regulamentului european privind aditivii alimentari, document adoptat încă din anul 2008, amendat apoi în 2011, şi care urmează să intre în vigoare la 1 iunie 2013. Mai interesantă este, însă, soluţia propusă de autorităţi pentru salvarea situaţiei: includerea mititeilor cu aditivi pe o listă europeană a preparatelor culinare „tradiţionale”, în pofida faptului că, în mod evident, reţetele tradiţionale de mititei nu includeau componente de tipul aditivilor, iar utilizarea acestora nu doar că nu este considerată necesară, dar este chiar respinsă categoric de specialiştii în preparate culinare tradiţionale. Să fie, oare, această propunere în acord cu principiile europene în domeniul clasificării produselor şi preparatelor culinare autentic tradiţionale? Politica de protejare a acestor produse a pornit de la constatarea că accentuarea fenomenului globalizării şi